Souffle cu Tahina

Reteta asta am descoperit-o intr-un restaurant din Istambul, intr-un escape de 2 zile cu care Iubi m-a surprins. Si nici nu eram deprimata ca sa-l merit. Ce neboon! Si cum eram noi in restaurantul asta, restaurant de mare angajament si cu multe stele pe Trip Advisor, la lumina lunii, extenuati dupa plimbarile productive din bazaarul turcesc, lesinati de foame, eu cu simt de aventura el cu shaworma in gura, mi-a atras atentia acest fel de mancare. Nici nu stiam ce este, fel principal sau desert? Si ca sa nu spun ca n-am “iesit din zona mea de confort” ca sa cunosc specificul locului, mi-am comandat acest Souffle, n-am inteles din turca servita de ospatar daca e de dulce sau de sarat. Mi-am spus ca voi risca, in cel mai rau caz voi lua doua muscaturi din shaworma lui, se va uita urat, va mormai ceva cu “Joey dosen’t share food!” si eu imi voi satisface curiozitatea. Si ca sa va raspund la intrebare, si ca sa n-o mai lungim prea mult: it’s a frick’in dessert! Ne-a placut, dar unul a fost sufient pentru amandoi, este destul de intens si destul de dulce (ca mai toate deserturile turcesti). Si cum eu o mare pasionata de gastronomie, pentru ca pe langa o statutul de prietena exceptionala, il detin si pe cel de bucatareasa SUPREMA, am fost atat de impresionata de acest Souffle incat am zis sa impartasesc cu voi, cei 2 cititori ai mei, in caz ca va trazneste vreodata sa folositi borcanul ala de Tahini si la altceva decat hummus. Stiu, stiu, nu credeati ca se poate si nici nu trebuie sa ma credeti pe cuvant, trebuie doar sa-i dati o sansa. Give Tahini Souffle a chance! Sfatul meu este sa folositi ramekine mai mici pentru ca este un desert destul de dulce si destul de greu de dovedit de-o singura persoana. Noroc ca avem 2 ficati.

 _sti7823s  Continue reading →

image_pdfimage_print

Naut la cuptor

Mi-ar placea sa am pentru voi o poveste gen, “Am gasit reteta asta cand eram intr-o vacanta in Turcia, cand am intrat intr-un mic restaurant turcesc *insert poveste lacrimogena despre restaurant de familie mostenit din generatie in generatie cu retete secrete, daaaar pe care eu le-am aflat din cauza ca sunt asa o prezenta diafana, si cum rugamintile mele pana la ceruri a induiosat sefa bucatareasa (mama, care, desi nu are scoala de specialitate, are un simt aparte pentru mancare, ca deh, a crescut in bucatarie (adica ce ar spune in zilele noastre de catre reporterii de la sky news despre mamele din Romania care isi muncesc boracii ca sa faca alti boraci fericiti de Sfantul Nicolae sau de Mos Craciun, sau pentru tinerii din zilele noastre care folosesc oul din oul kinder pentru diverse activitati. mai mult sau mai putin legale. discutabil). Revenind la mama turcoaica si restaurantul ei, mama, care fireste, munceste zi si noapte ca fie-sa sa nu ajunga ca ea. Si-o trimite la scoala, si viseaza sa se mute din Turcia, dar pana una-alta au restaurantul asta si retetele din generatie in generatie, parte din datina turceasca. Pentru ca daca o reteta are naut, trebuie musai sa fie turceasca. Asa, si ne-au servit noua, turistilor europeni, aceast fel de mancare, cum numai si numai la ei se face, mie, fireste, nu mi-a iesit la fel de bine, ca n-are gustul locului, n-are ingredientul ala secret pe care n-a vrut sa mi-l spuna. Si ne-a servit si ceai negru, in pahare d-alea mici (ca alea de Calif – in special iarna, cand iti clantane dintii-n gura la coada la Peynrli) evident fierbinte. Apoi am mai stat la povesti, ne-a povestit cum sotul ei creste nautul (un vis umed, si nu alta, naut din productie locala (ca sa sustinem si economia locala, ca sa fie si eco-bio-cultura ecologica etc. si in special, ca sa ne simtim noi bine, pentru ca suntem asa niste turisti speciali, open minded, aware si politically correct) si cum apa este carata de domnul Sot, (ar fi prea mult sa spun si ceva de bunici? el nu mai ea, mai este doar mama lui, care nu mai este in stare de muncile campului, dar tot poate sa aleaga nautul bun de nautul rau), totul, pentru ca aia mica (adolescenta acum) sa aibe o viata mai buna.

_sti7115s

Continue reading →

image_pdfimage_print

Frozen Yogurt (inghetata de iaurt)

Este muy importante sa folositi un iaurt gras. Daca am inteles ceva din toate articolele citite in care am incercat sa gasesc reteta aia perfecta de home-made frozen yogurt, este ca grasimea si zaharul reprezinta cheia (in special daca nu te numeste catalina zaharescu si esti maestru in inghetata si ai si masina de inghetata :P). Acest articol se adreseaza oamenilor fara masina de inghetata, oamenilor simpli, oamenilor care au facut o obsesie pentru fro-yo, oamenilor care nu ajung chiar in fiecare zi la mall ca sa-si doza. Oamenilor ca mine, oamenilor ca tine, oameni aproape normali, stii ce zic. Asa ca sa-ti explic cum se face. E uber-complicat! 😛

_sti0739

Continue reading →

image_pdfimage_print

Placinta cu mere si rom

That time of the year cand toamna, ploaie, carti, cuptoare incinse, oftat dureros dimineata pe racoare,  buchetele de flori cumparate de la tigancile din intersectii, black friday… same things, different year. Da ce vreau eu sa spun inainte de a o lua pe aratura este ca avem o reteta noua, o placinta cu mere si rom. Pentru ca acum cateva saptamani m-am pricopsit cu o sticla de rom alb de la Angostura, si pentru ca prietena Ana m-a asaltat cu mere (d-alea bune, d-alea de tara) le-am facut felul si le-am pus intr-o placinta, cu o crusta crocanta, cu mere aromate de la rom si toate condimentele bune de iarna. Enjoy!

_sti5209

Continue reading →

image_pdfimage_print

Prajitura cu iaurt si afine ( de fapt e un chec)

Nu stiu daca voi ati mai gatit retete de dulciuri de la americanos, dar eu de fiecare data ma minunez de cat de mult zahar pun oamenii astia! Si de sistemul lor metric! De exemplu, reteta asta, una foarte simpla si foarte basic de ceea ce la noi se numeste in popor chec. De exemplu reteta la reteta asta cerea 700gr de zahar!  7-0-0! F.F.S.  de ce nu direct o perfuzie cu zahar ca sa stim o treaba si sa nu mai murdarim atatea vase. Well because ‘Murica! Asa ca am redus zaharul destul de mult. 200 de grame! Alta viata!

Chec cu Afine

Chec cu Afine

Continue reading →

image_pdfimage_print

Supa crema de vinete si lapte de cocos

Povestea acestei Supe Crema de Vinete cu Lapte de Cocos incepe odata cu vizita de munca/placere (e greu sa zic ca e “de munca” cand e mancare si fotografie implicata) la Arome *inimioare-inimioare*. Am ajuns acolo la invitatia Alinei, cea care gateste si are grija de meniul tuturor vegetarienilor si non-vegetarienilor care le trec pragul. Localul se afla pe Campineanu 22, este genul de local micut, cu un design cald, natural, in care mancarea buna (excelenta) e la ea acasa si oamenii (bai cum sunt fetele de la Arome <3) te fac sa te simti ca acasa la tine. Alina, are grija de meniul vegetarienilor, si boy-oh-boy cum o face. Au cateva preparate care se gasesc in meniul permanent si preparate care se schimba in fiecare zi, cum ar fi supele. Si e super-simpatic sa stai si sa observi cum intra oamenii si intreaba la bar “Azi ce supa avem in meniu?” “Azi cartofi dulci!” sau “Azi avem supa crema de vinete!” Ce va recomand daca le treceti pragul? Sa incepeti de dimineata, o cafea si un mic dejun cu avocado si ou (i HATE avocado, dar cumva toast-ul lor cu avocado si ou m-a facut sa-i mai dau o sansa. cine-ar fi crezut?) cu o pauza la pranz in care NE-A-PA-RAT sa va luati burger vegetarian, fie cel cu broccoli fie cel cu ciuperci pleurotus si o prajitura. Toate, dar absolut toate ingredientele sunt de foarte buna calitate, locale (unde este cazul) si cat mai sezoniere – RESTEPA bai Arome! Acum, eu am aruncat un ochi curios in meniu si-am vazut aceasta supa de vinete. Supa de vinete? SU-PA DE VI-NE-TE! Oh boy-oh boy, a zis cineva vinete? Am cateva obsesii, da, vinetele sunt pe lista! Asa ca m-am transformat in secunda 2 in inchizitia spaniola si-am aflat reteta. Si mama-mama, cum e supa asta! Delish!

Supa crema de vinete

Supa crema de vinete

Continue reading →

image_pdfimage_print

Tarta de vara cu ricotta si parmezan

Genialitatea omului care a inventat tarta si aluatul de tarta in-care-pui-orice si puff, ai masa gata, este, dupa parerea mea comparabila cu cea a omului care a inventat pre-mixurile pentru lenesi sau wannabe bucatari. Te scot cu ego-ul intreg din cele mai cacacioase neasteptate situatii in care te arunca viata. Cum e atunci cand ai in frigider  ardei gras ramas de la o salata, niste rosii cherry extraordinar de dulci luate din zarnesti care incep sa semene cu niste stafide mai dodoflete. Cand imi caut reteta pt blog ma orientez in principiu dupa ia-sa-vedem-ce-am-pe-aici. Imi place destul de mult  sa optimizez lucruri: mancare, mers, somn, TIMP, intalniri… de fapt cred ca incerc sa ma scot pentru zilele cand o lalai (si cu asta-basta!).

tarta cu ricotta si ardei gras_s

Continue reading →

image_pdfimage_print

Rosii uscate cu ulei de masline

Am descoperit recent (as in de cativa ani) ca in mod constant imi cumpar rosii uscate la punga sau rosii uscate in ulei. Este destul de simplu sa-mi fac un sanvis fa-bu-los cand imi pun pe paine 2-3 bucati din rosiile astea + extra uleiul aromat care intra in paine + whatever rocks my boat (de obicei 2 oua posate – acum ca am invatat cum sa le fac ca la carte) = fericire. Am experimentat putin cu tipurile de rosii folosite (cherry, prunisoare si din cele mari pentru salata) si evident ca cele mai bune rezultate au venit de la prunisoare. Sunt carnoase, au putine seminte si au marimea perfecta pentru ca uscatul sa nu dureze toata ziua si sa mai si ramana ceva din ele. Nu am cuptor electric, dar asta nu m-a impiedicat sa fac cateva tavi bune in ultimele zile – if there’s a will, there’s a way too! Asa ca nu va recomand sa folositi cherry decat daca vrei sa ramaneti cu un fel de chipsuri de rosii si nici din cele mari, de salata – o sa uscati la ele toata vara.

Rosii uscate cu ulei de masline

Continue reading →

image_pdfimage_print

Bruschette cu rosii coapte si ricotta

Din seria de articole dedicate #StopRisipadeMancare azi va zic despre niste bruschette absolut dementiale. Credeam ca cele mai bune sunt cele cu mozarella, usturoi si rosii, dar cele de azi intra direct in topul meu personal. Regele a fost detronat.

Bruschette cu rosii coapte

Continue reading →

image_pdfimage_print

Supa crema de rosii coapte

Cu cat citesc mai mult despre mancarea aruncata cu atat descopar programe si initiative in acest sens, sfaturi utile pentru a micsora pierderile si comunitati care se organizeaza in jurul acestei idei. Lucru ce ma bucura enorm, lucru pe care l-as vrea si la noi.  Cred ca problema risipei de mancare este caracteristica mediului urban pentru ca puterea de cumparare este mai mare asadar valoarea pe care noi o dam alimentelor mult mai mica. Toate alimentele care se duc la gunoi se traduc in ore petrecute la birou in fata unui calculator sau cu nervii intinsi la maxim, cu timp mai putin  petrecut doing what you like. Si pe bune daca nu este o ecuatie simpla: bani mai putini aruncati pe mancare = bani mai multi pentru tine si activitatile tale.

Supa crema de rosii coapte Continue reading →

image_pdfimage_print