Naut la cuptor


Mi-ar placea sa am pentru voi o poveste gen, “Am gasit reteta asta cand eram intr-o vacanta in Turcia, cand am intrat intr-un mic restaurant turcesc *insert poveste lacrimogena despre restaurant de familie mostenit din generatie in generatie cu retete secrete, daaaar pe care eu le-am aflat din cauza ca sunt asa o prezenta diafana, si cum rugamintile mele pana la ceruri a induiosat sefa bucatareasa (mama, care, desi nu are scoala de specialitate, are un simt aparte pentru mancare, ca deh, a crescut in bucatarie (adica ce ar spune in zilele noastre de catre reporterii de la sky news despre mamele din Romania care isi muncesc boracii ca sa faca alti boraci fericiti de Sfantul Nicolae sau de Mos Craciun, sau pentru tinerii din zilele noastre care folosesc oul din oul kinder pentru diverse activitati. mai mult sau mai putin legale. discutabil). Revenind la mama turcoaica si restaurantul ei, mama, care fireste, munceste zi si noapte ca fie-sa sa nu ajunga ca ea. Si-o trimite la scoala, si viseaza sa se mute din Turcia, dar pana una-alta au restaurantul asta si retetele din generatie in generatie, parte din datina turceasca. Pentru ca daca o reteta are naut, trebuie musai sa fie turceasca. Asa, si ne-au servit noua, turistilor europeni, aceast fel de mancare, cum numai si numai la ei se face, mie, fireste, nu mi-a iesit la fel de bine, ca n-are gustul locului, n-are ingredientul ala secret pe care n-a vrut sa mi-l spuna. Si ne-a servit si ceai negru, in pahare d-alea mici (ca alea de Calif – in special iarna, cand iti clantane dintii-n gura la coada la Peynrli) evident fierbinte. Apoi am mai stat la povesti, ne-a povestit cum sotul ei creste nautul (un vis umed, si nu alta, naut din productie locala (ca sa sustinem si economia locala, ca sa fie si eco-bio-cultura ecologica etc. si in special, ca sa ne simtim noi bine, pentru ca suntem asa niste turisti speciali, open minded, aware si politically correct) si cum apa este carata de domnul Sot, (ar fi prea mult sa spun si ceva de bunici? el nu mai ea, mai este doar mama lui, care nu mai este in stare de muncile campului, dar tot poate sa aleaga nautul bun de nautul rau), totul, pentru ca aia mica (adolescenta acum) sa aibe o viata mai buna.

_sti7115s

Dar adevarul este ca am gasit reteta asta pe Food.52 in timp ce i was derping around in cautare de retete noi, and this caught my attention, in primul rand pentru ca e simpla, in al doilea rand pentru ca fierbeam naut. Si asa am ajuns in zilele noastre, cand, doua saptamani mai tarziu, in aproape ajun de Craciun, cand internetul vuieste de carnati, tobe, friptane, piftii si salate de boeuf cu pui, eu vin cu o reteta cu naut. La cuptor. Cu branza.

Ai nevoie de:

  • Ulei de masline – 100ml
  • Ceapa –  2 buc. babane
  • Naut – 2 conserve (adica undeva la 600 gr.)
  • Capere
  • Sare
  • Piper
  • Cimbru
  • Fulgi de chilli
  • Masline – 100gr.
  • Jumatate de lamaie
  • Feta sau ricotta – 100gr.
  • Paine prajita

In primul rand, incalzeste cuptorul. Soteaza ceapa cu putin ulei de masline – 5 minute. Pune ceapa calita in tava care urmeaza sa fie bagata la cuptor (daca vrei sa iasa usor crispy foloseste o tava mai mare) daca vrei sa iasa ceva mai moale, foloseste o tava mai ingusta ca dimensiune.

Amesteca in tava asta uleiu de masline ramas, nautul, caperele, sarea, piperul, fulgii de chilli, cimbrul, maslinele si feliile lamaie. Amesteca-le pe toate bine de tot in tava. Acopera cu folie de aluminiu si baga la cuptor timp de 30-40 de minute. Inchide focul, inlatura folia de aluminiu, pune bucati de branza peste si las-o sa se raceasca putin. Apoi pune-ti tot amestecul asta pe felii de paine and enjoy. 🙂

Foto & Text: Ionela Stoica

_sti7150s