Pesto de busuioc

La inceputul acestei veri, cand dadeam o raita prin grandioasa Piata Su(r)dului cand tarabele erau pline de rasaduri, mi-am luat 3 plantute de busuioc grecesc, un rozmarin (care n-a supravietuit), ardei iute si rosii cherry (doamna de la Videle a incercat sa-mi faca instruirea “Stiti sa la copiliti da?”. Eu copil crescut la tara, cu gradina si noroi habar nu aveam de asa ceva. Adica noi ajutoarele lu’ tati, aveam de facut treburi simple, de udat, de plivit si de murdarit haine cu namol. Ii raspund “Nu stiu eu doamna d-astea!” “Aaaah ati crescut la bloc.” “Daa…. (ha-ha ras nervos)”

Pesto de busuioc

Astea 3 rasaduri le-am pus in ghivece si le-am lasat sa creasca la umbra visinului cu gandul la un pesto de busioc – care este absolut minunat in sanvisuri, bruschete, paste sau supa. Asa ca am ajuns pe pagina Laurei Adamache de unde am si luat reteta asta de pesto de busuioc.

Ai nevoie de:

  • Busuioc – 1 ghiveci doldora de frunze adicatelea 80g – doar frunzele (cantitati exacte mai nene, nu ca ticalosul de Jamie care imi spune 2 maini cu frunze de busuioc, pai ce unitate de masura este asta bai Jamie? Maini de copil, maini de barbat, cum vine asta bai baiete?) Da sa nu ne suparam ca trebuie sa avem grija la riduri.
  • Seminte de pin – 40g
  • Usturoi – 2 catei mai furiosi sau 3 mai blanzi
  • Parmezan ras – 70g
  • Ulei de masline – 100ml
  • Sare – dupa gust

Am spalat frunzele de busuioc de praf si le-am lasat la uscat pe un servetel de hartie. Cand micutele (pentru ca daca ai busuioc grecesc, frunzele nu sunt chiar niste frunze, sunt asa niste frunzulite – de care te saturi, oricat de dragalase ar fi ele) s-au uscat (de apa) le-am bagat in blender alaturi de ceilalti prieteni de suferinta – semintele de pin, usturoiul, parmezanul ras, uleiul de masline si sarea. Le-am blendat pana cand s-au transformat in pasta.

Hai ca revin zilele astea si cu ceva bruschete numai bune de mancat sambata dimineata sau cand ai prieteni pofticiosi care iti asalteaza frigiderul in miezul noptii. Catalina cu tine vorbesc!

Text & Foto: Ionela Stoica

 

image_pdfimage_print

3 comments

  1. Andreea says:

    am in plan un sos pesto de saptamani bune, dar – pentru ca am omorat deja doi rozmarini (ce e cu rozmarinii astia ?! ) – nu-mi vine sa cumpar busuioc in ghiveci de mila lui, siiigurnu va supravietui nici el. trebuie sa iau frunzulite deja jumulite,

    • Ionela says:

      Varianta cu frunzulite cred ca este mai costisitoare, dar eu zic ca daca dai o fuga pana-n piata gasesti sigur-sigur babute care iti vand busuioc (pentru biserica “maica”) da’ tu fa-l un pesto., adica nu merita sa-ti iei din ala la caserola – ambalat (dai faliment la cat de mult iti trebuie, si mai bine dai banii pe un parmezan bun care face diferenta. Pe cuvant ca nu o sa regreti! Iar de rozmarin pe cuvand daca am avut vreodata parte, si am tot incercat variante, cumparat din piata, cuparat de la lidl – mega – cora, nu vor! POate nu stim noi sa avem grija de ei, poate au nevoie de pamant special. Ah, pe langa faptul ca am constat ca plantele astea cumparate din magazine nu prea au viata lunga (doar menta am reusit sa o tin viata, din cauza ca mutat-o din ghiveci in gradina – dar frunzele si-au schimbat structura si culoarea – adica acum e un fel de menta salbatica) care e foarte buna si aia in limonada.

Lasă un răspuns